miercuri, 9 aprilie 2014

duminică, 6 aprilie 2014

Despre ei

Deci unde mergem? Ce locuri ascunse si pline de magie vrei sa-mi arati azi? Ce strazi umede, ce ziduri obosite si pline de secrete? Pe banca carei pereche de indragostiti o sa-mi declari iubirea ta atat de frumos ? Cati oameni sa ascultam? Cati sa ne spuna ce-i doare, ce-i bucura? Cati sa ne zambeasca? Cati batranei sa ne priveasca cu privirea plina de nostalgia vremurilor trecuta? Cu parfumul carui aer sa ne imbatam?
Ce zgomot sa ne ameteasca? Nebunia masinilor care abia ating pamantul in goana lor nebuna dupa lucruri mici, sunetul unui pescarus speriat de un val prea mare sau sunetul vantului printre crengi de stejar? Sa fie un camp de floarea soarelui, sa fie parfum de tei amestecat cu apus, sa fie aroma unei strazi ascunse, aproape intunecata, sau a unei strazi ude,vesnic populata. Unde avem sa ne lasam azi soaptele, sperantele, bucuria si tristetea unor clipe care am vrea sa dureze vesnic? Ce peisaje sa ne asculte povestea? 
Cu ce stea sa vorbim in intunericul unei ore mici?Ce moment, ce ora, ce minut sa se opreasca doar pentru noi, sa ne hraneasca nebunia asta? 

Nu o sa ne inteleaga nimeni.

Ai sa ma vezi iesind din casa grabita, cu parul ciufulit. O sa iti placa felul in care cateva suvite de par, aproape ondulate o sa imi acopere fata. Intr-o mana o sa tin telefonul care o sa-mi sune obositor, mai mult ca unui angajat batran si priceput. O sa-mi sune din nimicuri. Pe tine o sa te enerveze zgomotele care se tot repeta. O sa devi gelos la inceput, apoi enervat, apoi plictisit. Cu toate astea nu o sa-mi reprosezi niciodata nimic, pentru ca iti place surprinzator de mult imaginea asta de persoana independenta pe care doar tu stii sa o faci sa se simta neajutorata atunci cand o lasi si pleci suparat. O sa port iar jeansii largi, tricoul negru si tenesii alb, dar tu o sa ma vezi de fiecare data altfel. O sa te iau in brate in cel mai nepotrivit moment si o sa iti spun ca mi-a fost dor. O sa intelegi atunci cat imi place prezenta ta, cat de mult ma schimba, dar tot atunci ai sa intelegi ca nu e niciun interes. Ca-mi oferi stari, stari pe care mi-e greu sa le gasesc in alte parti, dar fara care pot sa traiesc. 
O sa ma iubesti probabil foarte repede.O sa devi trist, confuz. O sa te enervezi cand o sa realizezi ca eu nu am nevoie de tine sa fiu fericita. O sa te consideri mic, slab ca n-ai reusit sa ma faci sa te iubesc in felul ala dependent, maniac. 
N-ai sa crezi pe nimeni cand o sa iti spuna ca lasand pe cineva sa te cunoasca cu totul nu o sa te faca altfel decat fericit, apoi o sa vezi si o sa spui si tu. 
Dragostea noastra o sa fie o stare. O sa ne unim intr-o maniera ciudata.
O sa ma simti cand razi, cand plangi, cand mergi singur pe strada sau chiar insotit de trupuri provocatoare si semi-dezgolite.
Atunci ai sa descoperi cat de greu e sa te rupi de cineva.


Deci, unde mergem? Mergem departe? Mergem aproape? 
Daca ma duci in locuri in care am mai fost, sa nu te superi, caci o sa devin coplesita, coplesita de toate momentele ce o sa-mi inunde inima si creierul. Eu nu uit, pentru mine fiecare loc in care am fost a devenit o parte din mine, o sa ma regasesc peste tot. Abia atunci o sa descoperi ca te-ai deschis in fata unei persoane despre care sti atat de putine. Ai sa intelegi atunci ca un suflet liber nu are limite. 
Nu ma duce unde am fost! Acolo am fost deja si nu ma intorc decat singura.
Avem o noapte pentru noi. Iti vine sa crezi? Inchide-ti telefonul si porneste muzica. O sa simti vantul cum bate, o sa simti muzica cum iti inscrie pe creier idealuri. Tot amestecul asta de libertate, noapte si eu o sa-ti creeze o stare pe care nu o sa o mai gasesti, dar pe care o sa o mai cauti.
 In noaptea asta vreau sa invat. Invata-ma ce nu stiu!
Joaca jocul asta cu mine inca o data!


FOARTE IMPORTANT: nu e nimic despre mine(deci nu,nu am nici cea mai mica intentie de lauda), nu e nici un jurnal, nici o experienta mai veche, nici o dorinta. 


Bisous, Andreea

vineri, 4 aprilie 2014

Trenul Bucuresti-Pitesti pleaca la 18:00



Ok ok prima intrebare a prietenelor mele a fost: Ma tu esti nebuna? 
Cum sa-ti iei ma pantofi cu pantaloni sport? Cand le-am aratat reactia a fost diferita de cea initiala, ceea ce ma face sa ma simt bine intr-un fel. 

Sa va mai spun despre toate intamplarile amuzante pe care le implica o "sedinta foto" in tren? A fost o experienta super super. Am ras, am facut poze, ne-am distrat. 

Despre tinuta, hmm pai da, recunosc ca mi-a trebuit ceva curaj sa incerc o asemenea combinatie.
Anna Wintour o sa va explice mai bine cum sta treaba.


Ps. Am avut 2 combinatii. Nu m-am hotarat care e mai buna. (De obicei sunt hotarata :d)












Pps. Am facut o traditie cu pozele in ziua de joi.
 Cand mi-am cumparat aparatul de fotografiat nu m-am gandit ca o sa imi placa atat de mult sa-l folosesc(mi-a trebuit ceva timp)

Voi o stiti ma pe Larisa? Larisa e persoana care mereu imi face poze, care se distreaza cu mine si care imi suporta toate criticile in ceea ce priveste nebunia asta cu pozele. 


Bisous, Andreea