Printre teme, proiecte, meditații și alte activități zilnice plăcute sau mai puțin plăcute reușesc în sfârșit să strecor cateva poze pline de soare și multă voie bună. O să vă întrebați probabil cum de, in mijlocul lui Noiembrie mi-am permis să uit acasă gecuța, încălțările groase sau alte obiecte vestimentare reprezentative pentru anotimpul rece. Ei bine am tremurat puțin, dar nu atât de mult încât să îmi regret outfitul sau,mai rău, plimbarea prin părculeț.
De atunci a trecut ceva timp. Soarele s-a ascuns, vântul s-a întețit si zâmbetele oamenilor au dispărut(cu excepția unor persoane trecute de vârsta a doua pe care le văd deseori pe stradă, în drumul meu spre școală și care îmi înveselesc ziua)odată cu bluzițele subțiri și încălțările primăvăratice.( la ochelarii de soare am zis că nu renunț decât când văd că îmi ajunge zăpada până la glezne.)
Vă pun și o poză cu un cățeluș foarte simpatic, care a stat nemișcat in fața aparatului foto. Îi știam și numele, dar cum creierul meu e setat acum să rețină alte informații l-am uitat, așa că o să i spun simplu Bob.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu